Psihoterapia face referire la măsurile de tratament care sunt utilizate pentru a trata numeroase afecţiuni şi tulburări mentale. Există mai multe tipuri şi forme de psihoterapie care ajută pacienţii să se confrunte cu problemele lor legate de sănătatea psihică. Există mai multe modalităţi prin care o persoană poate să redevină puternică sau să devină puternică dacă are probleme cu încrederea în sine şi câteodată cea mai bună soluţie este comunicarea, însă câteodată mai sunt folositoare şi metode mai altfel cum ar fi hipnoza NLP.
Un termen general pentru tratarea unei game variate de probleme de sănătate mentală, psihoterapia, de asemenea cunoscută ca şi teoria comunicării, implică o gamă extinsă de tehnici de tratament. În timpul şedinţelor de tratament, o persoană ce suferă de o tulburare legată de sănătatea psihică vorbeşte cu un psihiatru, psiholog sau cu orice fel de furnizor de servicii medicale calificat. În schimb, psihologul ajută pacientul să identifice şi să lucreze la factorii care duc la dezvoltarea sau la apariţia problemei mentale.
Principiul de bază al psihoterapiei este de a înţelege comportamentul şi emoţiile care duc la apariţia problemei în cauză, cum ar fi o moarte în familie sau probleme de ordin financiar. Prin identificarea acestor probleme, psihologul este capabil să ajute o persoană care suferă prin identificarea unor tehnici de colaborare adecvate şi dezvoltarea de aptitudini de rezolvare de probleme.
Există o gamă variată de forme de terapie care sunt utilizate pentru tratarea de afecţiuni mentale. În cadrul psihoterapiei, nu există nici o abordare de genul unei soluţii universale. Tratamentul depinde de starea pacientului şi poate diferi ca durată şi intensitate. Câteodată, în locul unei singure abordări, psihologii preferă o abordare mixtă, în cadrul căreia două sau mai multe tehnici de psihotarpie sunt utilizate pentru a rezolva o problemă. Clasamentul tehnicilor de terapie cuprinde printre altele şi dialogul, comunicarea şi schimbările în comportament pentru a îmbunătăţi sănătatea mentală a unei persoane care se află sub terapie.
Terapia de comportament se axează pe studierea comportamentului deschis întru înţelegerea problemelor psihologice ascunse adânc în creier. Această formă de terapie este deseori efectuată fără a se discuta starea mentală internă a pacientului. O premisă importantă a terapiei comportamentale este condiţionarea clasică. Bazându-se pe muncă lui Pavlov, această formă de ajutor susţine că un comportament învăţat, ca răspuns la anumite experienţe din trecut, poate fi reformulat şi dezvăţat. Această terapie este potrivită mai ales pentru acei oameni care au temeri, fobii, tulburări obsesive, dar şi dependenţe.
Creată de Richard Bandler şi John Grinder în anul 1970, programarea neuro-lingvistică este de asemenea cunoscută şi ca manualul de instrucţiuni al minţii noastre. Această formă de terapie are de-a face cu gândurile, obişnuinţele de limbaj pe care le avem şi cu ale noastre comportamente. Bazat pe felul în care interacţionează acestea, NLP-ul poate avea efecte pozitive sau negative asupra persoanelor aflate sub tratament.
Această este o formă de psihoterapie în care jocurile de rol, jocurile teatrale, mima, jocuri cu marionete şi povestitul sunt folosite pentru a facilita imaginaţia, creativitatea şi dezvoltarea personală. Această terapie doreşte şi ajută la asigurarea unui mediu creativ în care persoanele sau grupurile de la terapie, îşi pot explora problemele personale sau sociale.
Psihoterapia la general
Un termen general pentru tratarea unei game variate de probleme de sănătate mentală, psihoterapia, de asemenea cunoscută ca şi teoria comunicării, implică o gamă extinsă de tehnici de tratament. În timpul şedinţelor de tratament, o persoană ce suferă de o tulburare legată de sănătatea psihică vorbeşte cu un psihiatru, psiholog sau cu orice fel de furnizor de servicii medicale calificat. În schimb, psihologul ajută pacientul să identifice şi să lucreze la factorii care duc la dezvoltarea sau la apariţia problemei mentale.
Principiul de bază al psihoterapiei este de a înţelege comportamentul şi emoţiile care duc la apariţia problemei în cauză, cum ar fi o moarte în familie sau probleme de ordin financiar. Prin identificarea acestor probleme, psihologul este capabil să ajute o persoană care suferă prin identificarea unor tehnici de colaborare adecvate şi dezvoltarea de aptitudini de rezolvare de probleme.
Există o gamă variată de forme de terapie care sunt utilizate pentru tratarea de afecţiuni mentale. În cadrul psihoterapiei, nu există nici o abordare de genul unei soluţii universale. Tratamentul depinde de starea pacientului şi poate diferi ca durată şi intensitate. Câteodată, în locul unei singure abordări, psihologii preferă o abordare mixtă, în cadrul căreia două sau mai multe tehnici de psihotarpie sunt utilizate pentru a rezolva o problemă. Clasamentul tehnicilor de terapie cuprinde printre altele şi dialogul, comunicarea şi schimbările în comportament pentru a îmbunătăţi sănătatea mentală a unei persoane care se află sub terapie.
Terapia comportamentală
Terapia de comportament se axează pe studierea comportamentului deschis întru înţelegerea problemelor psihologice ascunse adânc în creier. Această formă de terapie este deseori efectuată fără a se discuta starea mentală internă a pacientului. O premisă importantă a terapiei comportamentale este condiţionarea clasică. Bazându-se pe muncă lui Pavlov, această formă de ajutor susţine că un comportament învăţat, ca răspuns la anumite experienţe din trecut, poate fi reformulat şi dezvăţat. Această terapie este potrivită mai ales pentru acei oameni care au temeri, fobii, tulburări obsesive, dar şi dependenţe.
NLP (Programarea neuro-lingvistică)
Creată de Richard Bandler şi John Grinder în anul 1970, programarea neuro-lingvistică este de asemenea cunoscută şi ca manualul de instrucţiuni al minţii noastre. Această formă de terapie are de-a face cu gândurile, obişnuinţele de limbaj pe care le avem şi cu ale noastre comportamente. Bazat pe felul în care interacţionează acestea, NLP-ul poate avea efecte pozitive sau negative asupra persoanelor aflate sub tratament.
Terapia dramă
Această este o formă de psihoterapie în care jocurile de rol, jocurile teatrale, mima, jocuri cu marionete şi povestitul sunt folosite pentru a facilita imaginaţia, creativitatea şi dezvoltarea personală. Această terapie doreşte şi ajută la asigurarea unui mediu creativ în care persoanele sau grupurile de la terapie, îşi pot explora problemele personale sau sociale.
