Dupa o idee din „Leichtes Spiel“, de Botho Strauß
Dincolo de povestea unui cuplu, „Katia“ şi „Tom“, „Ea“ şi „El“, căutând vijelios printre imperfecţiuni şi superficialităţi drumul de-a fi împreună fericiţi, stau două alte mari Personaje, care, deşi „invizibile“, sunt, paradoxal, foarte prezente pe scenă.
„Viaţa“. Drama ironic – zâmbitoare, imprevizibilă parteneră, radical catalizatoare, însoţită de un partener discret, tăcut, ireversibil, şi implacabil - „Timpul“. Oferta lor e unică: momente împărtăşite, trăite împreună, „acum“... sau nu, cu consecinţe...
Acest discret „cuplu“: „Viaţa“ cu surprizele ei, „Timpul“ - „care tace şi trece“, modifică de la scenă la scenă perspectiva şi priorităţile personajelor reale, conducându-le spre destinele dorite sau provocate de ele.
„Vânaţi“ sau „vânători“ în viaţă? Învinşi sau „înţelepţiţi“ prin „Timp“? E o alegere. Katia şi Tom se găsesc pe o fragilă balanţă a clipei. Care, însă, nu se întoarce. Suspansul clipelor „pe-trecerii“ timpului vieţilor lor este propunerea acestui spectacol. Oare cum vor înţelege clipa şi şansa? Chiar şansa de regăsire prin durere.
Poate noi toţi ne determinăm direcţia „Vieţii“ în fiecare clipă, fiind sau nu conştienţi de asta...
Aşa că acum... zâmbesc! Sper să se molipsească!
Dincolo de povestea unui cuplu, „Katia“ şi „Tom“, „Ea“ şi „El“, căutând vijelios printre imperfecţiuni şi superficialităţi drumul de-a fi împreună fericiţi, stau două alte mari Personaje, care, deşi „invizibile“, sunt, paradoxal, foarte prezente pe scenă.
„Viaţa“. Drama ironic – zâmbitoare, imprevizibilă parteneră, radical catalizatoare, însoţită de un partener discret, tăcut, ireversibil, şi implacabil - „Timpul“. Oferta lor e unică: momente împărtăşite, trăite împreună, „acum“... sau nu, cu consecinţe...
Acest discret „cuplu“: „Viaţa“ cu surprizele ei, „Timpul“ - „care tace şi trece“, modifică de la scenă la scenă perspectiva şi priorităţile personajelor reale, conducându-le spre destinele dorite sau provocate de ele.
„Vânaţi“ sau „vânători“ în viaţă? Învinşi sau „înţelepţiţi“ prin „Timp“? E o alegere. Katia şi Tom se găsesc pe o fragilă balanţă a clipei. Care, însă, nu se întoarce. Suspansul clipelor „pe-trecerii“ timpului vieţilor lor este propunerea acestui spectacol. Oare cum vor înţelege clipa şi şansa? Chiar şansa de regăsire prin durere.
Poate noi toţi ne determinăm direcţia „Vieţii“ în fiecare clipă, fiind sau nu conştienţi de asta...
Aşa că acum... zâmbesc! Sper să se molipsească!
