Clădirile, rezidențiale, comerciale sau industriale, reprezintă cea mai mare proporție din mediul construit și sunt locurile în care trăim, muncim, consumăm bunuri și servicii. Clădirile și oamenii din ele sunt motivul existenței tuturor celorlalte sisteme. Modelul dezvoltat, pe de o parte, recunoaște acest rol central al clădirilor, pe de altă parte, acesta compromisuri prin adoptarea unei abordări statistice în descrierea lor.
Numărul foarte mare de clădiri dintr-un studiu la scară regională, dar chiar urbană, împiedică în toate cazurile, cu excepția cazurilor excepționale, o analiză individuală detaliată a tuturor clădirilor. Prin urmare, clădirile sunt modelate ca „grupuri” (de dimensiuni în funcție de disponibilitatea datelor și de rafinamentul analizei și variind de la un singur bloc la o mai mare întindere a teritoriului urban) cu informații furnizate la nivel de grup, în termeni procentuali din fiecare tipologie de clădire din cadrul grupului, cu modele de fragilitate asociate și caracteristici socio-economice, cum ar fi populația, ocuparea forței de muncă, veniturile, educația etc.
Clădirile industriale
Informațiile de mai sus sunt de obicei fragmentate în mai multe baze de date. De exemplu, în Europa, datele fizice privind clădirile și datele socio-economice privind zonele urbane pot fi preluate din Recensământul clădirilor (BC) și respectiv Auditul urban european (EUA), ambele menținute de EUROSTAT. Informațiile despre utilizare sunt de obicei furnizate de un plan de utilizare a terenurilor (LUP), menținut de la o sursă locală precum municipalitatea.
Se remarcă faptul că această situație pune o problemă de „compatibilitate a rețelei”, deoarece fiecare sursă adoptă de obicei o rețea diferită a teritoriului. Abordarea „raster” urmată în modelul prezentat este de a genera un set de celule reciproc excluzive și colectiv exhaustive de geometrie regulată (cu o densitate adaptabilă variabilă) care acoperă regiunea de studiu. Datele din fiecare sursă sunt apoi proiectate pe celulele grilei folosind un raport de suprafață. Prin urmare, prin proiectare, spre deosebire de raioanele din bazele de date sursă, celulele nu sunt omogene în termeni, de exemplu, de clădiri și indicatori socio-economici.
Structură construcții industriale
Majoritatea clădirilor industriale au configurații structurale diferite de clădirile obișnuite de birouri. Acoperișurile sunt necesare pentru a acoperi spațiu larg, iar cadrele lor au forme neregulate datorită aranjării aspectului de fabricație. Pardoselile sunt, de asemenea, de formă neregulată, rezistența și rigiditatea lor variază în mare parte datorită greutății mașinilor și deschiderii largi.
Cadrele sunt rezistente la moment și sunt întărite în unele porțiuni de către sistemele de întărire tip X sau tip K. Pentru a simula răspunsul la cutremur, un model structural este analizat. Modelul este probabil compus din patru cadre plane și trei etaje de forfecare, iar două dintre cadre sunt întărite de bretele tip X. Aici, ramele armate sunt separate în cadre rezistente la moment și perechi de bretele.
Numărul foarte mare de clădiri dintr-un studiu la scară regională, dar chiar urbană, împiedică în toate cazurile, cu excepția cazurilor excepționale, o analiză individuală detaliată a tuturor clădirilor. Prin urmare, clădirile sunt modelate ca „grupuri” (de dimensiuni în funcție de disponibilitatea datelor și de rafinamentul analizei și variind de la un singur bloc la o mai mare întindere a teritoriului urban) cu informații furnizate la nivel de grup, în termeni procentuali din fiecare tipologie de clădire din cadrul grupului, cu modele de fragilitate asociate și caracteristici socio-economice, cum ar fi populația, ocuparea forței de muncă, veniturile, educația etc.
Clădirile industriale
Informațiile de mai sus sunt de obicei fragmentate în mai multe baze de date. De exemplu, în Europa, datele fizice privind clădirile și datele socio-economice privind zonele urbane pot fi preluate din Recensământul clădirilor (BC) și respectiv Auditul urban european (EUA), ambele menținute de EUROSTAT. Informațiile despre utilizare sunt de obicei furnizate de un plan de utilizare a terenurilor (LUP), menținut de la o sursă locală precum municipalitatea.
Se remarcă faptul că această situație pune o problemă de „compatibilitate a rețelei”, deoarece fiecare sursă adoptă de obicei o rețea diferită a teritoriului. Abordarea „raster” urmată în modelul prezentat este de a genera un set de celule reciproc excluzive și colectiv exhaustive de geometrie regulată (cu o densitate adaptabilă variabilă) care acoperă regiunea de studiu. Datele din fiecare sursă sunt apoi proiectate pe celulele grilei folosind un raport de suprafață. Prin urmare, prin proiectare, spre deosebire de raioanele din bazele de date sursă, celulele nu sunt omogene în termeni, de exemplu, de clădiri și indicatori socio-economici.
Structură construcții industriale
Majoritatea clădirilor industriale au configurații structurale diferite de clădirile obișnuite de birouri. Acoperișurile sunt necesare pentru a acoperi spațiu larg, iar cadrele lor au forme neregulate datorită aranjării aspectului de fabricație. Pardoselile sunt, de asemenea, de formă neregulată, rezistența și rigiditatea lor variază în mare parte datorită greutății mașinilor și deschiderii largi.
Cadrele sunt rezistente la moment și sunt întărite în unele porțiuni de către sistemele de întărire tip X sau tip K. Pentru a simula răspunsul la cutremur, un model structural este analizat. Modelul este probabil compus din patru cadre plane și trei etaje de forfecare, iar două dintre cadre sunt întărite de bretele tip X. Aici, ramele armate sunt separate în cadre rezistente la moment și perechi de bretele.
