Sapaturile arheologice dovedesc faptul ca pe teritoriul municipiului Arad au existat asezari omenesti inca din perioada neolitica si, cu mici intreruperi, viata omeneasca poate fi urmarita pana in secolul al XI-lea, cand stapanirea regatului feudal ungar se extinde si supra acestei zone.
Prima atestare documentara referitoare la zona Aradului dateaza din anul 1028, cand aceasta este mentionata in contextul luptelor purtate de populatia autohtona impotriva regatului feudal maghiar. Cea dintai mentiune a localitatii apare intr-un document din anii 1078-1081, intercalat intr-un altul din 1347. De asemenea, orasul este mentionat si in Cronica pictata de la Viena, datata in 1131.
Intre 1551-1552 Aradul va fi ocupat de turci, care vor ridica o noua cetate pe locul actualei Fabrici Teba. In jurul acestei cetati se dezvolta noua asezare civila.
In perioada ocupatiei otomane (1551-1687) orasul, pe langa rolul sau strategic, devine si un important nod comercial, descris pe larg si de vestitul calator turc, Evlia Celebi.
Dupa izgonirea turcilor, Aradul va trece sub ocupatia habsburgica. Cetatea, pe baza planului lui Eugen de Savoya, va fi rezidita si intarita cu noi bastioane. Aceasta cetate va fi apoi daramata, cand in bucla Muresului se construieste noua cetate in stil Vauban (1765-1783).La inceputul secolului al XVIII-lea, Aradul a fost centrul zonei graniceresti. Totodata orasul se repopuleaza repede, devenind atat un centru agrar, cat si un centru important mestesugaresc si negustoresc.
Dezvoltarea economica si demografica a orasului a fost facilitata prin faptul ca din punct de vedere administrativ apartinea erariului, fiind chiar centrul domeniului cameral.
Statutul orasului a fost de "oras privilegiat cameral", cu administratie proprie. In 1834 orasul primeste statutul de "oras liber regesc". Revolutia de la 1848 reprezinta primul moment istoric major de care se leaga numele orasului Arad. Sub asediul armatei revolutionare maghiare, trupele imperiale ale garnizoanei din cetatea Aradului au bombardat orasul zilnic, timp de noua luni.
In vara anului 1849 armata revolutionara maghiara reuseste sa ocupe fortareata pentru 46 de zile inainte ca armatele imperiale ruse si habsburgice sa o impresoare si sa o reocupe.
Trupele habsburgice incarcereaza in cetate 500 de ofiteri ai armatei revolutionare, majoritatea lor fiind condamnati la moarte. Printre ei se aflau 13 generali ai armatei revolutionare maghiare care au fost executati in 6 octombrie 1849. Astfel, Aradul poate fi privit ca locul in care revolutia maghiara de la 1848 a fost infranta.
Astfel, in perioada secolelor XVIII-XIX aici si-au desfasurat activitatea 32 de bresle. De la acestea s-au pastrat numeroase documente si insemne specifice, precum: steaguri, lazi de bresle, sigilii care dovedesc bogata activitate desfasurata de aceste asociatii profesionale. Cea mai veche breasla inregistrata a fost cea a cojocarilor (1702). Breslele vor constitui, de asemenea, principala baza de dezvoltare a industriei aradene. Prin renumele produselor sale de fabrica si al articolelor de lux, Aradul va fi considerat unul dintre cele mai renumite centre manufacturiere ale imperiului habsburgic, dinainte de Revolutia de la 1848.
In ultima parte a secolului XIX pe langa mica industrie isi face aparitia si marea industrie.
Putem aminti aici moara cu aburi, fabrica de spirt si drojdie si fabrica textila, ale fratilor Neuman, fabrica de masini Hendel, fabrica de mobila Lengyel, care prin calitatea produselor sale va ajunge renumita in Europa si fabrica de vagoane, infiintata de Johann Weitzer. Astfel, la inceputul secolului XX orasul Arad era un centru industrial si economic de prim rang, cu 25 de fabrici si 7 institutii de credit si economii.
Un alt moment istoric major de care se leaga numele Aradului este cel de la 1918, cand, in toamna acelui an, dupa disolutia Imperiului habsburgic, Consiliul National Roman Central se muta la Arad.
Printre conducatorii acestei organizatii erau si o serie de politicieni aradeni: Stefan Cicio Pop, Vasile Goldis, Ioan Suciu si Ioan Flueras.
O delegatie maghiara condusa de Oskar Jaszi a venit la Arad sa negocieze cu reprezentantii romani. Dupa trei zile de discutii, intre 13 si 15 noiembrie, marcate de deschiderea spre concesie a partii maghiare, Iuliu Maniu exprima concis decizia ferma a romanilor: totala separare a Transilvaniei de Ungaria si unirea acesteia cu Romania. Consiliul National Roman Central din Arad a pregatit adunarea plebiscitara de la Alba-Iulia, care a proclamat pe 1 Decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu Romania.
In perioada interbelica orasul se extinde in continuare prin inglobarea, ca suburbii, a urmatoarelor localitati: Micalaca, Gradiste, Poltura si Bujac. In aceste cartiere se construieste masiv in perioada 1930-1940. Se extinde reteaua de apa si sistemul de canalizare. Numarul intreprinderilor mari creste de la 38 la 142.
Structura economica nu s-a schimbat mult dupa unire. Marea industrie continua sa fie reprezentata de uzina Astra, constituita in 1920 prin fuziunea firmei Josef Weitzer cu fabrica de automobile "Marta", unde se vor construi vagoane de cale ferata si de tramvai, automotoare, camioane si chiar avioane; de fabricile de textile, ITA, FITA, TEBA, de moara Neuman, de fabrica de mobila "Lengyel". Faimosul lichior din plante "Zwack" continua sa fie produs la Arad. Noi fabrici s-au adaugat activitatii industriale, de exemplu Fabrica de zahar (1926), "Polyrom" (lacuri si vopsele,1930), Uzina Tehnica Arad (becuri electrice 1935), "Iron" (aparate radio si electrotehnice). Astfel, in 1937 au existat 110 unitati industriale in comparatie cu 59 cate existau in 1919. Criza economica din 1929-1933 a cauzat falimentul multor fabrici mici si a concentrat marea parte a productiei in 22 de mari companii. Activitatea economica s-a amplificat, plasand Aradul cu cele 4001 de companii pe a patra pozitie din tara.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Aradul se dezvolta in continuare ca centru industrial. Acum se dezvolta marile platforme industriale cu mii de locuri de munca, fapt care determina atragerea populatiei din mediul rural. Din cauza includerii Aradului in regiunea Banat, dezvoltarea orasului va fi mult incetinita in favoarea Timisoarei, capitala regiunii. Ca urmare a cresterii numarului de locuitori, au aparut noile cartiere de blocuri si zone de locuit: Aurel Vlaicu, Calea Romanilor, Micalaca, Faleza Sud si Banu Maracine.
De asemenea, s-au construit numeroase cladiri importante: cinematograful "Dacia", hotelurile "Astoria" si "Parc", Casa de Cultura, Sala Polivalenta, Spitalul Judetean, strandul. In Decembrie 1989, Aradul este al doilea mare oras al Romaniei care se ridica impotriva regimului comunist al lui Nicolae Ceausescu. Dupa 1989 municipiul Arad devine centru
universitar si un important pol de atractie pentru investitori.
Sursa: Primaria Arad
Contact
Facebook