Ce nu a fost scris in monografia asezarii Sanicolaul Mic.
Este cunoscut faptul ca oricat te-ai stradui sa legi sirul faptelor si intamplarilor din viata unei asezari, a unei comunitati, pentru a reda cat mai fidel, mai aproape de realitatea evenimentelor, parca nu e complet. Dupa lansarea monografiei de cartier, intitulata "Sanicolaul Mic, asezarea cu cinci cimitire", au mai aparut fapte si intamplari despre care nu s-a stiut in timpul documentarii.Pe strada Pescarus, la nr.
103, parca nu exista nicio urma ca in acea casa era o pravalie.
Proprietarul era un neamt, Kolling Anton, care in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nemaisuportand desele somatii si amenintari ca trebuie sa se inroleze in trupele SS din armata germana, si-a pus capat zilelor spanzurandu-se. Venise nu demult din America, unde lucrase cativa ani, isi adunase cativa bani pentru a asigura un viitor familiei sale.
In biletul de adio a scris "cautati in sura - si a indicat locul - si veti gasi o punga cu dolari din care incercati sa supravietuiti". Intamplarea s-a aflat in urma cu patru ani, la mult timp dupa ce monografia a fost scrisa, cand nepotul sau, cetatean american, a venit sa afle cat mai multe despre rudele sale din Romania. A spus ca bunicul sau nu a iubit nazismul. O alta intamplare s-a petrecut pe aceeasi strada, la doar cateva case distanta.
O familie de buni gospodari nu putea pricepe de ce frumosii lor cai, unelte de munca - plug, semanatoare, prasitoare si altele - cu care isi lucrau in mod exemplar cele circa zece hectare de pamant, sa fie duse la gramada, iar pamantul sa fie scris la colectiv.
Desele vizite, chiar in timpul noptii, urmate de amenintari, l-au determinat pe nevinovatul proprietar sa se arunce in Mures, lasand scris ca acolo unde va fi gasit, acolo sa fie inmormantat. Nu mai vorbim de alte tragedii din aceeasi familie care, inainte de 1 Decembrie 1848, a indraznit sa arboreze drapelul national pe casa sa. S-a dovedit ca aceasta familie nu a iubit comunismul.
Dupa lansarea monografiei, in urma cu zece ani, multi fosti cetateni ai Sanicolaului Mic, plecati prin alte tari, afland ca despre locul lor natal - asezare atestata documentar din anul 1453 - exista inscrieri si documente legate intr-o carte, sunt deosebit de interesati de citirea ei si de a o avea in familie.
Nu intamplator, un numar insemnat de exemplare se gasesc indeosebi in Germania, dar si in SUA si Canada.
Laudabila initiativa ca in fiecare cartier sa existe cate o monografie va fi apreciata mai ales de urmasi. MOTOCEA VASILE,ARAD
Stirea completa in: SCRISORI DE LA CITITORI
Contact
Facebook