Daca o tara - oricare - sta in teritoriul ei strict precizat, nu si o cultura. Nu si o literatura.
Dimpotriva, limitele culturii sunt, cel mult, temporale (axiologice sau dupa capriciile si erodarea gustului si a canonului estetic), nu in spatiu. Sa dau cateva exemple indubitabile, cred eu.
Pana in 1989 cultura romana interna (din interiorul R.S.
R.) si cea dinafara, de pretutindeni, erau intr-o situatie paradoxala.
Numeric, cantitativ nu se putea nega suprematia celei din tara.
Calitativ insa lucrurile nu erau nici pe departe asa. George Enescu si-a trait ultimii ani de viata in SUA si Franta, unde a si murit in 1955 (pe mormantul lui din Paris scrie, citez din memorie, Georges Enesco, compozitor si violonist, Membru al Legiunii de Onoare); Constantin Brancusi (numele lui consacrat international este Brancusi, mort in 1957; este ingropat in cimitirul din Montparnasse alaturi de gloriile culturii franceze). Tot acolo: Eugen Ionescu (Eugene Ionesco, m. 1994, membru al Academiei Franceze, cel mai important dramaturg al secolului XX). Tot aici, Emil Cioran (m. 1995, cel mai mare ganditor sceptic si stilist al limbii franceze din ultimul veac). Adaugati-i pe Mircea Eliade (m.
in 1986 la Chicago, S.
U.A.), Aron Cotrus (mort in anii 50 in Canada), Matei Calinescu (m. in 2009).
Lor li se adauga cei inca in viata si activitate plenara creatoare: Horia Damian (nonagenar, parizian, pictor), Lucian Pintilie (regizor, S.
U.
A.
), Andrei Serban (tot regizor, S.U.
A.), Matei Visniec (dramaturg, Franta).
As putea continua lista, fara sa cobor valoric. Ma opresc insa aici, exemplele fiind, pentru oricine, convingatoare.xxxSi astazi sunt mari valori ale culturii romane, si inca nu departe, la o aruncatura de bat de noi.
Bunaoara la Novi Sad, in Voivodina sarbeasca unde traieste si scrie in limba romana, printre alti scriitori romani, Pavel Gataiantu.
El a fondat aici revista trimestriala "Europa", un adevarat obiect estetic de dus la ochi, cu texte substantiale valoric, scrise de autori romani de pretutindeni, de sarbi, maghiari, croati etc. Recent am primit de la el o superba carte de poezie: "Anarhie cu pauza de ceai" (ed. "Fondul Europa", 2010, Novi Sad).
Poet inventiv in limbaj, nonconformist, dezinhibat in teme (unele de un erotism fara echivalent la noi, unde se cade in pornografie si licentios), el continua acea stare de libertate absoluta in expresie si spirit pe care o cultiva si Vasko Popa, cel mai mare poet sarb din secolul XX. Si el de origine romana.
Iata poemul dedicat de P.
G.
chiar acestuia: "De ce siguranta l-a fotografiat incognito pe Vasile Popa/ pasind prin Bucurestii de odinioara/ intr-un costum de epoca a la Humphrey Bogart/ cu fata de ascet sau de profet din Marile Loje/ sau actor din filme hollywoodiene,/ amant sau simplu observator.//. Nici azi nu s-a schimbat nimic/ doar el lipseste din peisaj." (p. 13).
Sau, schimband registrul, poetul ciupind si o tema politica: "Cu toate ca dupa disparitia lui Tito/ Am fost timp de un deceniu/ membru pasiv al partidului comunist/ Nu mai cred in partide de stanga/ Si mai putin in partide de extrema dreapta (...)// Havel zicea ca trebuie sa treaca trei generatii/ Pana sa ajungem pe fagas." (p. 12).
Pacat ca nu pot oferi mai mult din acest poet adevarat."Pana in 1989, cultura romana interna si cea dinafara erau intr-o situatie paradoxala"Vasile Danredactia.jurnalaradean@informmedia.ro
Stirea completa in: A doua literatura romana. Sau prima?
Contact
Facebook